di Vincenzo Franco alias Nipio
Strenna de L’Avvenire Vibonese
Anno 1886
**
Fermativi nu morzu pé piaciri
O aggenti chi passati di la via,
Trasiti nta sa casa pé vidiri
Si nc’ é miseria mai comu la mia:
*
Non aju pani, non aju undi jiri / E mancu focu mu mi scarfaria / Mi viju avanzi li figghi periri / Di friddu e fami e di dissenteria!
*
Dati la carità pé st’ innocenti, / Ca vi lu rendi a milli chiju Ddio!…/ Fici la carità … Non aju nenti…
*
E ognunu passa e lu rimpaccia puru, / Ed iju disperatu: – oi Gesù mio, / Pari ca parru e parru cu nu muru! …
*
Intra na staja allastricata e scura, / Subbra a nu jazzu, chi pari di cani, / Mori l’aggenti senza cuvertura / Cu cuscina di petri e mazzacani!
*
Morti di fama aspettamu a sta ura / Tri figghi muzzicandusi li mani / Lu patri, chi jiu fora mu procura
Nu vrasciu e ncunu tozzulu di pani!
*
E quandu infini cumpari lu tata / Si ribbejanu a coru tutti quanti, / Gridandu: – amminda a mia na muzzicata.
*
E lu povaru patri a chiji pianti / Si scippa li capiji a diricata, / Pigghiandu Patraterni, Cristi e Santi!…
*
E, la matina quandu ssi levaru, / Subbra a la pagghia mortu a Loigeju, / Mpisicchiatu di friddu lu trovaru
Cu l’occhi spanticati, povareju!
*
Lu patri ndi jettau chianti l’amaru, / Cà era di li figghi lu cchiù beju… / E, quandu nta la vara l’acconzaru,
Paria mortu daveru n’angiuleu!…
*
Finisti di penari! di la porta / – Facia na vecchiareja: – o tia nbiatu, / L’avissi avutu jeu sta beja sorta!
*
Ed allu beccamortu nci dicia / Lu patri, nchi ebbi lu figghiu vasatu: / Passa sta sira, cà ti pigghi a mia